iar e perioada aceea a anului. acea perioadă urâtă, cu moși crăciuni, colinde, daruri și fețe încruntate. oameni ce aleargă “hotărâți” după cumpărături. pensionari cu coșuri pline, copii ce umblă cu cutia telefonului cel nou la subraț. toți au. de sărbători trebuie sa ai. îți permiți să nu ai în restul anului, imediat după 2 ianuarie, dar de crăciun trebuie să ai. dacă nu ai porcul pe masă, vinul la rece, 20 de pâini în dulap… nu ești un bun creștin.
eu plec. hai… la mulți ani!
ați văzut cum reacționează bărbații în preajma altor bărbați? am observat de mai multe ori dar azi mi s-a confirmat. la vestiar, la dușuri era un singur homalău care simțea nevoia să scoată niște sunete precum femeile. dacă e apa rece ieși de acolo, sau mai bagă apă caldă, nu sta acolo în apă rece și nu te văita că nu impresionezi pe nimeni.
daca cineva mi-ar fi spus că o să fi o vreme când [și aici puneți toate stereotipurile pe care le știți despre bărbatul/femeia/cuplul căsătorit], i-aș fi zis că nu e așa și m-aș fi luat cu el de guler că mă jignește în așa hal, încât mă pune în aceeași oală cu restul populației. “coaie, eu sunt special”, așa i-aș fi replicat.
azi le dau dreptate, mi-e greu s-o recunosc în viața reală. aș fi un ratat dacă la vârsta asta am regrete. singurul regret e că nu am avut destule coaie să fac exact ce mă taie capul. dar viața e frumoasă și merită trăită cu sau fără consoartă.
așa da. să stai pe budă și să asculți rainbow. the ultimate freedom!
așa fut unii viața. se uită pe geam plictisiți de atâta faimă, bănet, futai, droguri, atenție, apoi decid că ceva lipsește din viața lor ultra-completă. ultimul lucru ce te face atât de faimos: moartea.
amy ești acum faimoasă. ia-te de mână cu ceilalți “fătălăi” care au ales calea cea ușoară spre celebritate: jim, cobain, curtis, jimi…
respect amy!
de ce ma intreaba frizerita pe mine prin ce metoda ma tunde. mi-e destul de greu sa ii explic ca vreau sa ma tunda peste urechi, cu parul pe spate si cu carare pe stanga. pe langa asta, am fost intrebat “te tund cu foarfeca sau cu masina?”. eu de unde sa stiu? daca e dupa mine as vrea sa ma tunda fara sa ma deplasez pana la frizerie. si de fiecare data nimeresc alta frizerita si trebuie sa ii explic acelasi lucru, aceeasi poveste. am ajuns sa cred ca le concediaza si angajeaza altele ca sa am eu ce sa le explic. am sa fac o poza si le arata direct poza “asa vreau sa ma tundeti”. oricum, niciodata nu ma tunde cum as vrea eu, oricat as explica. ba ma tunde mai lung, ba prea scurt.
frunzăream netul… mai precis vplay.ro, și mă uitam la videoclipuri. în clasamentul celor mai vizualizate clipuri 90% din cazuri apar țâțe, buci și un pic de pizdă. doar un pic că vplay.ro are o politică “strictă” legată de pornache pe situl lor.
în căutare de material de labă se dovedește a fi foarte folositoare aceste clipuri. fetele astea fac și ele ceva bun, căci calitățile lor muzicale lasă de dorit.
ispravile comitetului de primire de la fiecare bloc sunt atat de variate si de colorate. sunt sigur ca fiecare bloc are un “comitet de primire”, asa cum la blocul meu troneaza pe bancile din fata blocului. bancile care la initiativa lor au fost “plantate” acolo “ca sa aibe oamenii in varsta unde sa stea”.
aseara veneam de pe drum cu bicicleta, ce-i drept plouase dar nu am luat toate noroaiele cu ea, nu avea decat apa pe anvelope. “comitetul de primire” isi mutase sediul in scara blocului pentru ca afara ploua si probabil ca nu vroiau sa le cada stropi de ploaie in bere caci se stie ca apa de ploaie da un gust amarui berii. si trec pe langa ei, salut respectuos, si se trezesti “nea’ cornel de la 3″ sa ma intrebe: “cu ce urcati bicicleta?” si ii raspund cu acel raspuns pe care il astepta “cu liftul”. pai ce credeati voi? ca eu urc cu bicicleta mea jegoasa in liftul acela de lux. nu ma intelegeti gresit, blocul (de garsoniere) este dotat cu 2 lifturi, unul de persoane si unul de marfa destul de incapator. doar nu aveam sa ma chinui sa ridic bicicleta pe o roata sa o bag in liftul de persoane, am ales cum e normal liftul de marfa.
eh, cu ceva l-am deranjat pe acel membru “respectabil” al comitetului de primire. dar cu ce? ca de intrerupt nu am intrerupt nimic, nu i-am scuipat. e adevarat, am deschis usa la scara blocului si se prea poate sa fi intrat un pic de frig.
“nea’ cornel de la 3″, este un membru nelipsit din comitet. termina serviciu la 15.30, si se grabeste sa ajunga la vinaria din colt, sa ia un vin, nu cel mai scump, o posirca pe care apoi o lauda in comitet. sunt ei camarazii de bautura dar nu merita cel mai bun vin totusi. pentru ca a copilarit in acest bloc si e normal sa isi intemeieze o familie dar a promis camarazilor ca niciodata nu se va despartii de ei, a mai cumparat o garsoniera pe acelasi palier ca sa aiba loc si cei 2 copii + nevasta. asadar, aseara mi-a jucat cartea cu: “tu esti propietar aici domne?”. nu vad legatura cu bicicleta si liftul si a fi sau a nu fi propietar. el o vede, ar fi nedrept ca el care si-a sacrificat niste ani, niste comoditati sa nu aiba ceva drepturi in plus fata de un chirias, care se poate muta cand vrea el dar plateste aceleasi obligatii pe care si el le plateste + chirie.
ar fi o cruzime ca fiecare membru din acest comitet sa stea in casa lui, garsonierele sunt mici, neincapatoare pentru tot comitetul, plus ca mai au si neveste, chiar si copii. asa ca mai bine coboara in fata blocului cu condica de prezenta plus cateva sticle de vin plus alte cateva de bere, si asfalteaza cu coji de seminte trotuarul din fata blocului timp in care bifeaza cine vine si cine pleaca, daca vine cu catel, purcel sau bicicleta.
comitetul de primire sa suga pula. multumim comitetului.
“simplu ca buna ziua”.
niciun jurnal meteo nu mă satisface. niciun buletin meteo. toate “emisiunile” de acest gen nu-si justifica prezenta. sunt constient ca e greu sa prezici vremea pentru o perioada mai îndelungată, dar nici măcar pentru ziua in curs sa nu o poti prezenta corect, hai cu o abatere de 2-3 grade.
si ca sa nu zica cineva ca nu sunt capabili sa o facă, nu zic nimic sigur. “azi e probabil sa ninga”, pai “azi” înseamnă 24 de ore, chiar si la 3 noaptea, cine sta pana atunci sa vadă dacă ninge sau nu. apoi “probabil” troneaza in mijlocul propozitiei. deja nu mai contează când sau dacă ninge.
dacă la ora 7 vrei sa vezi cu ce naiba te imbraci azi, mai bine te uiti pe geam si vezi, ai șanse mult mai mari dacă mergi pe intuitie sa o nimeresti.
sunt curios dacă presentatorii astia chiar citesc ceva de la inmh. mai repede se uita pe geam ai dacă in momentul respectiv ploua… ati ghicit, o sa ploua toată ziua. ei bine nu e asa.
e criza. cred ca aceasta criza va “dura” multi ani de acum in colo. e o noua era: era crizei.
te duci la piata, nu ajung banii sa cumperi toate inutilitatile si kilograme in plus de mancare, pe care oricum o vei arunca la gunoi, dar motiul e usor de gasit. e criza.
vanzatorii cresc preturile, pentru ca e criza.
angajatii raman pe drumuri nu din cauza faptului ca nu muncesc si ca sunt ignoranti ci din cauza crizei.
angajatorii concediaza oamenii nu din cauza ca atunci cand fac interviurile le fac doar de dragul de a face angajari ci din cauza crizei.
suntem bolnavi de criza. crizele sunt la moda.
