sinceritate

“hi, how can i help you?”. e atat de sincer. atat de direct si corect. un angajat excelent. nu intarzie niciodata, nu ai ce sa-i reprosezi. are grija ca inainte sa faca o intelegere cu tine sa fie clari toti termenii. e englez si sta in romania de ceva timp. a renuntat la “marea si dorita” londra pentru bucuresti. a venit sa munceasca aici, sa isi urmeze consoarta si sa cunoasca oameni.

e imposibil pentru mine sa inteleg atata corectitudine. sunt obisnuit cu bucurestiul si locuitorii lui asa cum sunt ei.

functie de ce ai

nu e zi sa te gandesti la tot ce ai. gandeste-te pentru ca nu sti cand nu o sa mai ai nimic. ieri eram angajat cu norma intreaga, si hotarat sa ajung un mare “om de afaceri” cu costum, pantofi, camasa alba si cravata. azi sunt somer. cui ii pasa? sunt cativa carora le pasa, dar la ei te asteptai cel mai putin. cei de la telefonie, internet si pe unde mai ai facturi de platit.

viseaza, ca oricum nu costa.

cugetari

vine vremea sa te cumintesti. fa-o dacă se merita.

training sau team-building?

firmele mici au putini angajati pentru ca de asta sunt mici. firmele mici, cum e si firma pentru care lucrez acum, rezista mai bine pe piata daca angajeaza un singur om sa faca orice e nevoie. orice inseamna orice. aceste firme de obicei nu prea produc ceva. ele vand/distribuie/furnizeaza/importa/revand produse. nu foarte multe pentru ca nu au unde sa le depoziteze. apoi apar diferite “opurtunitati”. de obicei firma pe care o reprezinta este una mare, cu zeci de sedii in toama lumea, si opurtinitatille sunt acele momente cheie in care firma mama trebuie sa isi bage in seama acolitii. asta este, au buget special pentru a organiza astfel de sesiuni, deci trebuie sa se conformeze. asta s-a intamplat si la firma pentru care prestez. a aparut oportunitatea sa mergem sa invatam, sa cunoastem lume noua. o zi libera am si eu, data de la ministerul muncitorilor comunisti si credinciosi si nu pot beneficia de ea din plin pentru ca “trebuie sa profitam de oportuniate”.
cum suntem 4 angajati cu tot cu femeia de serviciu si directori, am mers cu totii la training. de obicei plecarile astea tin loc de team-building. asa avem ocazia sa stam cu totii la un pahar de vorba si sa ne spunem pe fata care ne sunt doleantele, sperand ca cineva ne va asculta. apoi iesim in club. apoi mergem cu totii in camera, pentru ca avem o camera de hotel comuna. e mi ieftin asa.

nimic nu iese

caci batul fara sa ai intentia. iti caci viata fara macar sa te gandesti la asta. toti, absolut toti oamenii cauta sa pacaleasca sau santajeze pe cineva. nimic nu scapa. santaj sentimental, material, moral orice, oricum si oricand. degeaba ne mandrim si ne batem cu pumnii in piept “eu nu sunt asa”. poate ca nu esti asa ca cel pe care il arati cu degetul. dar nu i-ai vazut pe toti, nu sti cum sunt toti.

simt ca nu mai am puterea sa rezist. lucrurile ma coplesesc, viata ma copleseste. exact cand am zis ca sunt pe un trend ascendent. exact atunci cand ma uitam de sus si totul mi se parea atat de sigur. nu eram foarte sus, dar eram intr-un loc sigur. nu exista loc sigur. nu exista pentru ca dorinta si lacomia celorlalti ne copleseste. nu te poti lupta cu toti. cu colegul care vrea sa demonstreze sefilor ca e mai bun ca tine, cu prietena care crede ca e prea buna pentru tine, cu parinti care isi doresc sa faci ceva si tu faci altceva.

atat de multe s-au intamplat intr-un timp atat de scurt. probabil cel mai marcant a fost faptul ca m-am hotarat ca e mai bine sa imping relatia un pic mai departe de cat este acum. ea e aleasa. am luat o mica vacanta. o vacanta planuita de 3 luni. bine programata, unde o sa stam, ce o sa mancam, cat mancam, pe ce cheltuim. 3 luni de planuiala pentru 4 zile de vacanta. probabil unul dintre cele mai frumoase orase din europa. a fost o cerere bine planuita care din punctul meu de vedere a iesit bine. normal ca nimic nu iese asa cum mi-am propus, dar cel putin am incercat, si a fost bine. am scos inelul, i l-am aratat. nu-i venea sa creada, a inceput sa boceasca. si i-am soptit usor la ureche, “te iubesc”. am facut-o pentru ca vroiam sa fie bine. mai bine. ma bucur ca a acceptat.

de ce minte?

de ce naiba ma tot minte? ce vrea sa demonstreze? cum spuneam a ales sa faca revelionul undeva departe cu familia si o colega de munca. si totusi colega ei s-a intors sa petreaca revelionul aici. am aflat pentru ca i-am citit mailul. ea continua sa sustina ca colega ei e acolo. si ca se vor duce la un restaurant in seara asta. nu o inteleg. nu stiu ce motiv are sa spuna o asemenea minciuna. dar o voi lasa sa continue, sa vad pana unde poate sa o duca. daca lucrurile astea nu se clarifica nu putem avea un viitor impreuna. nu am nevoie de o mincinoasa.

never been kissed

situ ca ultimul film despre care am vorbit era tot cu drew barrymore, dar e pura coincidenta. crezi in zani? crezi in cai albi calare pe feti-frumosi? atunci uita-te la filmul asta. putin tras de par dar e duminica seara si e vacanta.

functie de prieteni

e asa frumos sa iti revezi vechii prieteni. de sarbatori vin in romania, de unde au plecat. vin aici unde curge lapte si miere. unde e “mancare sanatoasa”, “femei frumoase”, “lume prietenoasa” si “prieteni cu care se simt bine”.

cand au plecat nici nu s-au uitat in urma. “se castiga mai bine”, “e civilizatie”, “autoritatile sunt interesate” si atunci de ce bocesti dupa prieteni? pui in balanta: vrei un trai decent sau vrei prieteni?

noi sa fim sanatosi. la mutli ani!

craciun la cafenea

si anul asta am ramas singur de sarbatori. a mea prietena a decis ca e mai bine sa petreaca sarbatorile si mini-vacanta de iarna cu ai ei. deci am ramas pe cont propriu.

mai trimite din cand in cand niste mesaje cu multe pareri de rau, ca ii pare rau ca m-a lasat singur de sarbatori si ca si-ar fi dorit sa fie cu mine acum. dar nu e. asa ca am pus mana pe telefon si am sunat-o pe a. macar sa nu fiu singur de sarbatori. i s-a parut ciudat la inceput ca o sun numai cand prietena mea e plecata. dar pana la urma a inteles ca nu asta e important. asa ca am baut o cafea, am stat un pic la barfa si ne-am amintit de vremurile in care eu ii ofeream mai mult decat o “prietenie sincera”. o ora petrecuta cu folos. sau o ora pierduta cu o prietena.

delta & co.

cat de bine joaca teatru frumoasa mea iubita. poate ca ar fi trebuit sa se faca actrita. ma suna ea azi. ma suna si se face ca a uitat ce vroia sa imi spuna. un teatru de cacat, clar jucat de o neprofesionista.
“ah, mi-a trimis fostul prieten un mail in care ma invita in delta” – fostul prieten dupa care a plans foarte mult timp
“asa…” – zic eu asteptand continuarea
“si i-am trimis mail inapoi ca trebuie sa imi intreb prietenul” – aveam deja raspunsul pregatit
“asa…” – am pastrat pentru mai tarziu raspunsul
“si mi-a scris ca atunci poate facem cumva sa ne vedem alta data noi doi”
“asa…”
“si i-am spus ca nu are la ce sa se gandeasca. daca vrea se duce singur”

ma intreb ce naiba a vrut sa insemne asta. a vrut sa imi arate ca inca ala se mai gandeste la ea? a vrut a ma faca gelos? stiu ca vrea sa mearga in delta, poate a fost doar o cacialma ca sa fac eu demersurile pentru delta. oriucum ar fi mi-a stricat ziua.