chiloti

de ce preferintele noastre (a barbatilor), in materie de lenjerie intima, nu se potrivesc niciodata cu cele ale lor (femeile)? daca i-am cumparat eu o pereche de chilotei in care as vrea sa o vad in momentele premergatoare actului sau a doua zi de dimineata, sigur nu o va purta pe aceea, v-a purta una pe care o are de acum ceva timp, ca ii tin cald la spate, ca cea noua o pastreaza pentru nu stiu cand. pentru cand? cand e momentul potrivit sa porti o pereche de chiloti dantelati? ce imi scapa? daca am fost cu ea la cumparaturi si am vazut un neglijeu… “bleah, ce e asta? lasa ca tu nu sti”, si pune mana pe o pereche de budigai facuti parca sa iti strice orice chef de sex. nu prea suntem pe aceeasi lungime de unda. ce mi se pare mie sexy, pe ea o dezgusta.

partea amuzanta e ca atunci cand ne-am cunoscut imi placea lenjeria ei. asa ca, poate ca pentru asta ii pastreaza pe cei sexy, pentru “noi cunostinte”. eu am trecut de stagiul asta, suntem deja casatoriti.

prieteni

cum de toti locuitorii acestei mega-oras/mega-metropola sunt prieteni unul cu celalalt. exact asa se adreseaza: “prietene” sau “amigo”. de unde pana unde esti tu prietenul meu? suntem doi cetateni de etnii/culori/religii/inaltimi diferite si atat. nu ne-am cunoscut niciodata. nu m-ai vazut niciodata. nu am mancat la acelasi blid in gradinita. nu ne permitem sa ne futem in gura unul pe celalalt. dar pe strada ma strigi “prietene” . falsi si fricosi. e normal sa te strige prietene intr-o tara in care esti dat in judecata ca te-ai uitat la cineva. va trece voua cu prietenia asta.

rosu sau negru

dacă eşti negru cum îţi dai seama ca ţi s-a inrosit nasul. e un frig afara de stai si te uiti pe geam si nu vezi tipenie de om pe strada, si te gandesti ca dacă ieşi acum afara sigur ti se racesc toate extremitatile corpului. atât de frig e afara.

si stau in statie si astept autobuzul si vad o grămadă de fete cu parul parca plouat, cu buzele vineti si cu pozitia de parca cineva le-a pus in maini saci cu pietre. nasul mic si negru, nu-mi pot da seama, dacă au nasul roşu sau…

prima italnire

au trecut 3 ani.

ma suna ea si ma intreaba daca vreau sa mergem la un concert. si ii spun ca o sun eu dupa ce ma mai gandesc un pic. m-am gandit, si m-am regandit, treburile erau simple, abia imi schimbasem locul de munca, si intre joburi esti cam la stramtoare cu banii. asa ca am ales eu un concert (gratuit). am sunat-o, i-am propus si a fost de acord. ne-am intalnit cu 2 ore inainte de concert. am stat la o masa, am baut niste bere, din putini mei bani mi-am luat o bere. de care am tras pana cand a inceput evenimentul. am dansat, mai mult in joaca, dar un bun motiv de a o strange de coapse. a fost frumos dar s-a terminat repede. mult prea repede decat cheful nostru de a fi impreuna. nu vroiam sa fim “despartiti” asa devreme, imi propune sa mergem intr-un parc din apropiere.

in parc a fost putin cam jenant. stiti voi, cum e la inceput. mici glumite, testezi terenul, mici atingeri, ne-am luat de mana, am dat-o in leagan, in balansoar. desi era frig, nu am simtit nimic. a intrebat apoi daca mai vreau sa bem ceva, nu mai aveam niciun ban, ii cheltuisem pe toti deja, asa ca s-a oferit sa imi faca cinste. am mai baut niste bere acolo. apoi primul sarut. nici rudele mele cele mai nepupacioase nu se saruta asa. timid, abia atins, de fapt nici nu cred ca ne-am atins. tipul de sarut pe care il ti minte toata viata, pentru ca e primul si nu pentru ca a avut o semnificatie foarte mare din punct de vedere sexual.

nu era prima noastra iesire, dar niciodata nu am iesit impreuna doar noi doi si niciodata nu m-am gandit ca ar fi ceva intre noi doi.

cu propunerea de a fi prieteni deja pe masa, si cu palmele lipite una de cealalta, imbujorati de frig (cred), am condus-o acasa, si m-a invitat sus sa dorm la ea. mi s-a parut frumos gestul, dar sunt sigur ca a fost mai mult un gest politicos, si era mult mai bine sa refuz (la fel de politicos).

mi-a povestit in acea seara ca se gandea de ceva timp cum ar fi sa fim impreuna. dar ea abia a iesit dintr-o relatie, si ca ii este greu sa mai aiba incredere in cineva. nu era ceva de condamnat, toti am trecut prin astfel de experiente. e greu sa o iei de la capat dupa ce ai petrecut atata timp impreuna cu cineva. si ca deocamdata intalnirea asta sa o luam ca atare. ne-am distrat si ne-am simtit bine impreuna si asta e cel mai important.

asa ca s-au implinit 3 ani de la acea data. si suntem departe unul de celalalt. si nu ne vorbim.

la multi ani iubita mea.

pasiune

mi-am luat o bicicleta. abia astept sa o pun pe “roti”. mai am mult de lucru la ea. cel putin a fost ieftina. sunt iar somer, dar caut de munca. caut in alta tara.

sinceritate

“hi, how can i help you?”. e atat de sincer. atat de direct si corect. un angajat excelent. nu intarzie niciodata, nu ai ce sa-i reprosezi. are grija ca inainte sa faca o intelegere cu tine sa fie clari toti termenii. e englez si sta in romania de ceva timp. a renuntat la “marea si dorita” londra pentru bucuresti. a venit sa munceasca aici, sa isi urmeze consoarta si sa cunoasca oameni.

e imposibil pentru mine sa inteleg atata corectitudine. sunt obisnuit cu bucurestiul si locuitorii lui asa cum sunt ei.

functie de ce ai

nu e zi sa te gandesti la tot ce ai. gandeste-te pentru ca nu sti cand nu o sa mai ai nimic. ieri eram angajat cu norma intreaga, si hotarat sa ajung un mare “om de afaceri” cu costum, pantofi, camasa alba si cravata. azi sunt somer. cui ii pasa? sunt cativa carora le pasa, dar la ei te asteptai cel mai putin. cei de la telefonie, internet si pe unde mai ai facturi de platit.

viseaza, ca oricum nu costa.

cugetari

vine vremea sa te cumintesti. fa-o dacă se merita.

training sau team-building?

firmele mici au putini angajati pentru ca de asta sunt mici. firmele mici, cum e si firma pentru care lucrez acum, rezista mai bine pe piata daca angajeaza un singur om sa faca orice e nevoie. orice inseamna orice. aceste firme de obicei nu prea produc ceva. ele vand/distribuie/furnizeaza/importa/revand produse. nu foarte multe pentru ca nu au unde sa le depoziteze. apoi apar diferite “opurtunitati”. de obicei firma pe care o reprezinta este una mare, cu zeci de sedii in toama lumea, si opurtinitatille sunt acele momente cheie in care firma mama trebuie sa isi bage in seama acolitii. asta este, au buget special pentru a organiza astfel de sesiuni, deci trebuie sa se conformeze. asta s-a intamplat si la firma pentru care prestez. a aparut oportunitatea sa mergem sa invatam, sa cunoastem lume noua. o zi libera am si eu, data de la ministerul muncitorilor comunisti si credinciosi si nu pot beneficia de ea din plin pentru ca “trebuie sa profitam de oportuniate”.
cum suntem 4 angajati cu tot cu femeia de serviciu si directori, am mers cu totii la training. de obicei plecarile astea tin loc de team-building. asa avem ocazia sa stam cu totii la un pahar de vorba si sa ne spunem pe fata care ne sunt doleantele, sperand ca cineva ne va asculta. apoi iesim in club. apoi mergem cu totii in camera, pentru ca avem o camera de hotel comuna. e mi ieftin asa.

nimic nu iese

caci batul fara sa ai intentia. iti caci viata fara macar sa te gandesti la asta. toti, absolut toti oamenii cauta sa pacaleasca sau santajeze pe cineva. nimic nu scapa. santaj sentimental, material, moral orice, oricum si oricand. degeaba ne mandrim si ne batem cu pumnii in piept “eu nu sunt asa”. poate ca nu esti asa ca cel pe care il arati cu degetul. dar nu i-ai vazut pe toti, nu sti cum sunt toti.

simt ca nu mai am puterea sa rezist. lucrurile ma coplesesc, viata ma copleseste. exact cand am zis ca sunt pe un trend ascendent. exact atunci cand ma uitam de sus si totul mi se parea atat de sigur. nu eram foarte sus, dar eram intr-un loc sigur. nu exista loc sigur. nu exista pentru ca dorinta si lacomia celorlalti ne copleseste. nu te poti lupta cu toti. cu colegul care vrea sa demonstreze sefilor ca e mai bun ca tine, cu prietena care crede ca e prea buna pentru tine, cu parinti care isi doresc sa faci ceva si tu faci altceva.

atat de multe s-au intamplat intr-un timp atat de scurt. probabil cel mai marcant a fost faptul ca m-am hotarat ca e mai bine sa imping relatia un pic mai departe de cat este acum. ea e aleasa. am luat o mica vacanta. o vacanta planuita de 3 luni. bine programata, unde o sa stam, ce o sa mancam, cat mancam, pe ce cheltuim. 3 luni de planuiala pentru 4 zile de vacanta. probabil unul dintre cele mai frumoase orase din europa. a fost o cerere bine planuita care din punctul meu de vedere a iesit bine. normal ca nimic nu iese asa cum mi-am propus, dar cel putin am incercat, si a fost bine. am scos inelul, i l-am aratat. nu-i venea sa creada, a inceput sa boceasca. si i-am soptit usor la ureche, “te iubesc”. am facut-o pentru ca vroiam sa fie bine. mai bine. ma bucur ca a acceptat.