un nou inceput

pe caldurile astea nu imi mai arde de nicio ea. abia mai poti respira pe caldura sta. iti mai arde de iubit? nu imi arde dar totusi, uite ca se intampla. e o fosta colega. de fiecare data cand ne vedem vorbim ore intregi. ea are deja pe altcineva, dar nu o opreste nimic sa experimenteze un inceput de poveste de dragoste cu mine. nu e dragoste la prima vedere. e o iubire coapta, matura. ne stim de prea mult timp ca sa poata fi asa usor. reuseste de fiecare data sa ma surprinda.

luxul curateniei

tind sa cred ca a devenit un lux sa fii curat. eram azi intr-un magazin si asteptam la coada. in fata mea era o babuta trecuta de 70 de ani. mirosul, de nedescris. putoare. branza. transpiratie. cu toata caldura de astazi si mirosul acela, era tot ce iti puteai dori azi la ora pranzului. femeia venise cu 4 bancnote de 1 leu si 3 monezi de 50 bani si cumparase un salam de vara si o paine. dupa ce avea in cos si cum era imbracata si banii care ii daduse casierei, reiesea ca nu prea avea unde sa stea, si ca probabil acei bani erau obtinuti din cersit. casiera a inceput sa tipe la ea: “mamaie, ne-ai asfixiat cu mirosul, mai spala-te si tu”. eu cumparasem un deodorant, un antiperspirant, 2 perechi de sosete si o sticla de cola. pe toate aceste am dat 45 de lei. si in acel moment am realizat ca este de fapt foarte costisitor sa fii curat si sa mirosi frumos. altii spun ca e nevoie decat de apa si sapun. asta in cazul in care ai unde sa faci acel dus. ca daca nu ai o casa nu poti sa te duci la prieteni sa faci un dus, pentru ca oricum nu te-ar mai cunoaste. si daca ai avea unde sa faci un dus mai ai nevoie de un sapun (2 lei), sampon (3 lei), antiperspirant ca doar sapun pe caldurile aste mai mult ca sigur o sa transpiri (10 lei), unde mai pui si un parfum cat de cat bun care sa nu miroasa a levantica (15 lei). apoi hainele tale trebuiesc si ele spalate cu ceva. detergent (5 lei) si balsam de rufe (12 lei). astea nu se spala singure asa ca trebuiesc duse la o spalatorie.

eh… toate astea costa. si de unde bani daca “mamaia” pune un pumn de maruntis pe tejghea? asa ca doamna vanzatoare (consumatoare de telenovele), gandeste-te inainte sa vorbesti. daca e nevoie gandeste de 2 ori.

kfc unirea

asta e locul unde sunt angajati oameni la vanzare ce nu au nici macar minim de cunostinte de limba engleza. cum poti pune un astfel de om sa vanda?

au venit ceva straini sa cumpere d-ale gurii. ceva aripioare, ceva copanele. potol. cum sa ii explice proastei ca vrea aripioarele pe o farfurie. incerca omul sa ii spuna in limba de circulatie internationala, engleza. incerca in suedeza. prin semne. nimic. toanta o tinea pe a ei “ok. ok”. si tot intreba pe colega ei de casa, “cum se zice la branza?”. ce noroc ca stim romana, ca altfel muream de foame.

functie de religie

care e treaba cu mutii (sau surdo-mutii) ce vin pe la mese, prin tren sa vanda diferite maruntisuri ce nu depasesc 5 lei?

in urma calatoriei mele cu trenul de saptamana trecuta la dus a venit un om ce se considera surdo-mut, poate chiar era, nu am de unde sa stiu. acest om vinde: margelute ce aveau cateva iconite, portofel din musama, micro-lanterna cu baterii (chinezesti) incluse si un mini-carnetel de notite cu mini-pix cadou. asta e o noua forma de cersetorie cumva? ma cam deranjeaza mai ales cand vin cate 3 astfel de “comercianti”. care mai de care cu oferte mai variate, dar neaparat au o iconita. e important acest aspect, trebuie sa atinga cumva partea sensibila a publicului tinta.

cumperi daca vrei. daca nu accepti pur si simplu. face parte din peisaj. trebuie sa traiasca si el. cumperi biletul si ar trebui sa scrie pe el: “in pretul calatoriei este inclus si cersetoria”.

ziua americii

eram curios zilele trecute, cati dintre cei care se declara americani nativi sunt intr-adevar americani nativi. normal ca mai intai am cautat sa vad ce inseamna “american nativ”. si wikipedia zice ca sunt pre-columbienii si tot ce se trage din ei. o amestecatura de amerindieni, bolivieni, argentinieni, columbieni si mlte alte natii. dupa care a urmat prima colonizare europeana, apoi a doua colonizare europeana si tot asa. pana la urma, statisticile arata ca doar 2% din populatia actuala a amercii sunt amricani nativi, restul sunt “emigranti”.

gloriosul final

dupa cateva luni bune de relatie cu ea. agonia a luat sfarsit astazi. dupa cateva certuri iscate de ea si de mine, a ajuns la concluzia ca e mai bine sa ne vedem de viata noastra. fiecare cu ale lui. drum bun, draga mea!

functie de natie

cum sa te futi cu un american? pai te duci la gara, pretinzi ca ai venit din provincie sa vezi “marele” concert (nu conteaza care), de la marele bestival. si? pai nu oricum. ii vezi ca se uita pe harta, vorbesc intre ei intr-o limba familiara (americana). te bagi in seama: “hei, du iu nid a raid?”. eh daca zici dor atat esti confundata cu un taximetrist de care au grija oricum sa se fereasca pentru ca asa scrie in ghidul lor la capitolul “romania”. asa ca mai adaugi si ceva prezentari, mai bagi o intrebare despre concert, te bagi in seama. romanii sunt un popor de oameni ospitalieri. asa sunt ei.

aceasta scena am vazut-o vineri seara cand am plecat de la gara. pana la urma, gagica s-a suit intr-un taxi cu cei 3 americani. nu arata cine stie ce gagica. insa m-a uimit modul de abordare. americanilor li se pare ok. ei stiu oricum ca europenii sunt mai deschisi si mai bagaciosi.

daca cei 3 erau romani oare mai era asa ospitaliera curva gagica?