daca cineva mi-ar fi spus că o să fi o vreme când [și aici puneți toate stereotipurile pe care le știți despre bărbatul/femeia/cuplul căsătorit], i-aș fi zis că nu e așa și m-aș fi luat cu el de guler că mă jignește în așa hal, încât mă pune în aceeași oală cu restul populației. “coaie, eu sunt special”, așa i-aș fi replicat.
azi le dau dreptate, mi-e greu s-o recunosc în viața reală. aș fi un ratat dacă la vârsta asta am regrete. singurul regret e că nu am avut destule coaie să fac exact ce mă taie capul. dar viața e frumoasă și merită trăită cu sau fără consoartă.
